Plin de carti....

Neavand ce face, am decis sa merg la biblioteca. Aveam chef asa citesc ceva, dar habar n-aveam ce, dar am gasit imediat o carte. De fapt, am luat-o pe prima care mi-a cazut in mana. Era o carte de istorie cu ceva razboi din Europa. Imi placea sa citesc carti de istorie.
M-am asezat la o masa si am icneput sa citesc. Eram concentrat si nu prea ma interesa ce se intampla in jurul meu. Intotdeauna am fost retras si nu rpea aveam rpieteni. NU eram sociabil si ma obisnuisem ccu ideea.

Am intrat in biblioteca privind in jur. Ma plimbam aiurea printre rafturi incercand sa gasesc o carte pe placul meu.

Venisem la biblioteca pentru a-mi cauta o carte. M-am uitat pe-acolo, vroiam o carte fantasy sau ceva SF, nu stiam nici eu. Erau o gramada de carti (wow, culmea, era o biblioteca), dar nu ma interesa niciun titlu. Totusi, am vazut ceva pe un raft de sus, care mi-a atras atentia. M-am intins sa iau cartea, da rnu ajungeam, asa ca mi-am sprijinit varful piciorului de unul din rafturi si atunci am putut sa o ating. Totusi, cand am vrut s ao scot, am alunecat si am cazut, cu tot cuc arte, ce-i drept, dar si cu alte carti care s-au pravalit peste mine si care au facut mult zgomot.

Cand am auzit acel zgomot puternic am tresarit. Mi-am intors capul spre locul de unde venise zgomotul si am vazut un pusti intins pe jos cu un morman de carti peste el. Am indoit coltul paginii si am mers sa-l ajut.
-Esti bine? l-am intrebat in timp ce strangeam cartile de pe el si de langa el.

La naiba, numai mie putea sa mi s eintample asa ceva. Un tip a venit la mine si a luat cartile de pe mine, apoi m-a ajtuat sa ma ridic. M-am ridicat repede in picioare si mi-am luat cartea de pe jos.
-Da, da, sunt bine, i-am spus panicat. Scuze, scuze..., tot repetam, incliandu-ma.

M-am uitat la el. De ce isi cerea atata scuze?
-N-ai pentru ce sa-ti ceri scuze, am zambit. Evident ca era un zambet fals.
Am pus inapoi cartile care au cazut.
-Ai gasit ce cautai?

Ba aveam pentru ce sa imi cer scuze. Interupsesem cititul multor oameni, iar la biblioteca trebuia pastrata linistea. Doar de-astea era o biblioteca.
-Da... Si-mi cer scuze petnru ca asta e o biblioteca si...
...Si trebuia mentinuta linistea, iar eu tocmai vorbeam. Am inghitit in sec, speram sa nu fac probleme.

-Va fi totul in regula. m-ai de ce sa-ti faci griji.
Sigur... Oricum nu avea ce sa pateasca. Oricui i se putea intampla una ca asta.
-Ma duc sa-mi reiau cititul. Ai grija sa nu mai rastorni ceva, i-am zis si m-am asezat la masa.

Am incuviintat zambind. Vazandu-l ca pleaca, mi-a parut putin rau, dar nu stiu de ce. Tipul fusese dragut cu mine, parea o persoana draguta, nemaivorbind de faptul ca arata bine, dar asta nu mi se parea chiar asa de important. L-am urmarit cu privirea pana cand s-a asezat la masa. AM mai stat cateva clipe, uitandu-ma la el, probabil asteptand sa se intoarca la mine. Dar mi-am spus ca nu il pot astepta, asa ca m-am dus la el, asezandu-ma pe un scaun de langa el.
-Eu sunt Yuji, i-am spus, intinzandu-mi mana.

N-a trcut foarte mult, iar tipul s-a asezat langa mine.
-Eu sunt Yuji, mi-a zis, intinzand mana.
M-am uitat la el fara sa schitez vreun gest. Ar fi fost nepoliticos din partea mea daca nu as fi dat mana cu el si nu m-as fi prezentat.
-Kyu Hyun, am zis, dand mana cu el.
Speram sa nu ma supuna interogatoriului.

-Incantat, am zambit.
Nu am vrut sa il tin din treaba, poate avae ceva important de facut. Mi-am deschis cartea si am inceput sa citesc, dar nu prea ma puteam concentra. Ma tot uitam la Kyu Hyun pe furis, doar cu coada ochiului. Din imi placea cum i se vedeau buzele, imi venea sa il sarut.

Yuji avea un zambet foarte frumos, iar ditnii foarte albi. Era simpatic. Am pus cartea pe masa si mi-am sprijinit barbia in palma. Cred ca am citit aceeasi propozitie de cinci ori. Mi-am ridicat privirea din carte si privea ingandurat undeva in fata. Nu stiu ce m-a facut sa-mi pierd concetrarea. Ma uitam cu coada ochiului la Yuji. parea prin inceea ce citea, dar , la un moment dat, ni s-au intersectat privirile. M-am uitat putin la el fara sa zic ceva. Avea ochi foarte frumosi. Mi-am intors din nou privirea in fata, apoi, dupa un tip, mi-am ridicat privirea spre tavan si am inceput sa numar punctele negre. Imi pierise cheful de citit, dar nu aveam chef sa plec de acolo.

Stiam ca riscam uitandu-ma la Kyu asa insistent. La un moment dat ni s-au intersectat privirile. Doamne, sigur ma credea un ciudat. Adica, de ce m-as fi uitat la el? Mi-am bagat repede privirea in carte si dupa doua secunde m-am uitat din nou la el. El se uita foarte concentrat la tavan. Am inghtiit in sec, ma intrebam daca se gandea la ceea ce tocmai se intamplase.
-Cati ani ai? l-am intrebat in soapta.

Imi venea pur si simplu sa rad. Mi se paruse foarte amuzanta faza, dar nu stiam de ce Yuji se uita la mine. Cred ca am ajuns cu numaratoarea la 100 si ceva cand m-a intreba in soaptat:
-Cati ani ai?
Mi-am intors privirea spre el.
-Crezi ca e importanta varsta? Eu nu cred.
Chiar nu mi se parea un lucru important,dar daca avea chef de ghicit nu aveam nimic impotriva.

Cand l-am auzit ce mi-a raspuns, am bagat capul in pamant. deja facusem impresie proasta, la dracu!
-Nu... Nu e importanta, eram doar... curios... Scuze.
Chiar vroiam ca Kyu Hyun sa ma placa, nu vroiam sa creada ca eram genul care se uita doar la exterior. Pentru mine, varsta unei persoane era neimportanta, dar eram curios sa stiu cati ani avea.

Si-a cerut din nou scuze. Acum nu facuse nimic.
-Uite... nu-ti mai cere scuze. Nu ai de ce, am ras usor. Dar daca tot vrei sa-mi afli varsta te las sa ghicesti. Sunt sigur ca din trei incercari vei ghici. Ce zici? Indraznesti?

Nu-mi placeau provocarile, dar nu vroiam sa il dezamagesc pe Kyu Hyun. Am privit asta ca o oportunitate ca sa ma mai holbez la el. La naiba, ce bine arata...
-Nu stiu..., am spus.
De fapt, nici nu prea ma gandeam pentru ca eram ocupat sa il admir.
-Aaa... Maxim 20.

Am zambit si mi-am lasat capul in jos. Priveam fix cartea si i-am spus.
-Chiar asa de tanar par? Ei bine.. esti pe aproape. Te lasi sau mai ghicesti?
Mereu faceam asa. Daca cineva vroia sa afle ceva despre mine ori trebuia sa ghiceasca, ori afla in timp fara ca eu sa-i spun.

-Esti mai batran de 20? am facut ochii mari. Nu cred. Cat ai? 21? am chicotit.
Kyu Hyun chiar nu parea batran, dar, intr-un fel, imi parea bine ca era mai mare decat mine.

-21. Ti-am zis ca vei ghici din trei incercari. Acum, corect ar fi sa-mi spui si tu varsta ta.
Nu-i dadeam mai mult de 17. M-aam uitat la fata lui. Da. Eram convins ca nu avea mai mult de 17-18 ani.

-Sunt mai batran decat par, am zambit putin rusinat. Te las sa ghicesti sau iti zic?
Ce voce frumoasa avea... Superba, chiar. O adoram.

-Hmm... Daca zici ca esti mai batran decat pari, inseamna ca nu ai 17 sau 18 ani...Nu stiu. Am sa merg pe ghicite.
Am stat si m-am gandit o vreme.
-Aaa... In jur de 20? am intrebat nesigur.

-Esti bun, am ranjit. Chiar 20.
Am facut o pauza mica.
-Si... ce citesti? Sper ca nu te tin din treaba, n-as vrea sa...
N-am mai continuat pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc mult si fara rost. Avea s aimi spuna el ce facea si pentru ce citea.

-Aaa... Pai... Mersi. Cred...
N-am mai zic niciunul nimic cateva clipe, apoi l-am auzit:
-Si... ce citesti? Sper ca nu te tin din treaba, n-as vrea sa...
Mi-am intrors capul spre el si am ridicat o spranceana.
-E o carte despe ceva razboi din Europa. Sunt genul acela de tip... Stii, tocilarul, care nuf ace altceva decat sa citeasca carti de istorie, i-am zis razand.

Am inceput sa rad. Kyu Hyun tocilar?
-Chiar nu pari, genul acela. Pari genul de tip care...
Nu am mai zis nimic. Vroiam sa zic ca parea genul de tip frumos pe care il plac toate fetele (si baietii, in cazul meu), dar care nu e increzut. Totusi, nu am vrut s aii spun asa ceva, cine stie ce credea?